9 definiții pentru bermă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bérmă sf [At: LTR / Pl: ~me / E: fr berme] 1 (For) Trecere îngustă între șanț și grămada de pământ rezultată din săparea lui. 2 Banchetă pe taluzurile înalte, lată de circa 1 m, pusă pentru a mări stabilitatea.

BÉRMĂ, berme, s. f. Banchetă lată de circa un metru, amenajată pe taluzele mai înalte de 4 metri pentru a le mări stabilitatea. – Din fr. berme.

BÉRMĂ s.f. Banchetă lată de circa 1 m, amenajată pe taluzurile mai înalte pentru a le mări stabilitatea. [< fr. berme].

BÉRMĂ s. f. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului. (< fr. berme, germ. Berme)

*bérmă f. pl. e (fr. berme, d. ol. breme, margine). Fort. Spațiu strîmt care separă parapetu de șanț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bérmă s. f., g.-d. art. bérmei; pl. bérme

bérmă s. f., g.-d. art. bérmei; pl. bérme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bermă, (engl.= berm) denivelare aproape plană a plajei emerse situată spre mare; creasta ei marchează schimbarea unghiului de pantă a plajei dezvoltate spre mare și aflată sub influența valurilor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BÉRMĂ (< fr., germ.) s. f. Suprafață (banchetă) orizontală amenajată în lungul unui terasament (debleu, rambleu, dig, canal), permițînd apelor, circulația personalului de întreținere și depozitarea diverselor materiale sau echipamente.

Intrare: bermă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bermă
  • berma
plural
  • berme
  • bermele
genitiv-dativ singular
  • berme
  • bermei
plural
  • berme
  • bermelor
vocativ singular
plural