17 definiții pentru beriliu berilium Be
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BERÍLIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.
beríliu sn [At: MACAROVICI, CH. 354 / V: -um / Pl: ~ii / E: fr béryllium] (Chm) Metal alcalino-pământos, cenușiu, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant Si: (înv) gluciniu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BERÍLIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BERILÍU s. n. Metal foarte dur, folosit ca dezoxidant sau ca adaos la aliaje pentru a le mări duritatea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BERÍLIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant. [Pr.: -li-u] – Fr. béryllium.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BERÍLIU s.n. Metal alb, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, întrebuințat în unele aliaje ușoare și la fabricarea anumitor oțeluri speciale. [Pron. -liu, var. berilium s.n. / < fr. béryllium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BERÍLIU s. n. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare. (< fr. béryllium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BERÍLIU n. Metal dur de culoare albă, întrebuințat în aliajele de aluminiu, de fier și de cupru, pentru a le mări duritatea. /<fr. béryllium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*beríliŭ n. (d. beril). Un corp simplu bi- și trivalent, cu greutatea atomică de 9,1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beriliúm sn vz beriliu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BERÍLIUM s.n. v. beriliu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
beríliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beríliul; simb. Be
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beríliu (chim.) s. n. [-liu pron. -liu], art. beríliul; simb. Be
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BERÍLIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BERILIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BERÍLIU (< fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287°C, p. f. 2.960°C); metal alb cenușiu tare, casant, foarte ușor, puțin răspîndit în natură, folosit în aliaje (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici) și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, în 1786.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Be, simbol chimic pentru Beriliu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: -lĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
beriliu berilium Be
- 1. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gluciniu
- surse: DOOM 2
etimologie:
- limba franceză bérylliumsurse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN