12 definiții pentru beril


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beríl sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr béryl] Silicat natural de beriliu și aluminiu, având ca varietăți pietre prețioase de diferite culori.

BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). – Din fr. béryl, lat. beryllus.

BERÍL, beriluri, s. n. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. – Din fr. béryl, lat. beryllus.

BERÍL, beriluri, s. n. Mineral (silicat de aluminiu și beriliu) ale cărui varietăți nobile sînt întrebuințate ca pietre prețioase. V. smaragd, acvamarin.

BERÍL, beriluri, s. n. Mineral ale cărui varietăți nobile sunt întrebuințate ca pietre prețioase. – Fr. béryl (lat. lit. beryllus).

BERÍL s.n. Silicat natural de beriliu și aluminiu folosit ca piatră prețioasă, care în funcție de culoare dă smaraldul, acvamarinul etc. [Pl. -luri. / < fr. béryl, lat. beryllus, gr. beryllos].

BERÍL s. n. silicat natural de beriliu și aluminiu, mineral sticlos, incolor sau divers colorat, piatră prețioasă. (< fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

BERÍL ~uri n. Mineral reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu, divers colorat, folosit, în funcție de culoare, ca piatră scumpă (smarald, acvamarin, heliodor etc.). /<fr. béryl, lat. beryllus

*beríl n., pl. urĭ (vgr. béryllos). Min. Un fel de smaragd incolor, roșiatic, galben orĭ albăstriŭ. Cînd e verde albăstriŭ, se numește apă marină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri

beríl (piatră prețioasă) s. n., pl. beríluri

Intrare: beril
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beril
  • berilul
  • berilu‑
plural
  • beriluri
  • berilurile
genitiv-dativ singular
  • beril
  • berilului
plural
  • beriluri
  • berilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beril

  • 1. (numai) singular Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Varietate de beril.
    surse: DEX '09

etimologie: