BERBER, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

berber, ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr berbère] 1 smp Populație hamito-semitică din nordul Africii. 2 smf Persoană aparținând populației berbere (1). 3 a Care aparține berberilor (1). 4 a Referitor la berberi (1).

berber, -ă s.m., adj. 1 s.m. (la pl.) Populație hamito-semită din N Africii, urmașă a vechilor libieni, de religie mahomedană; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. 2 adj. Care aparține berberilor, care se referă la berberi. ♦ (subst. f.) Limba din familia afro-asiatică, ramura libico-berberă, vorbită de berberi. • pl. -i, -e. /<fr. berbère, cf. lat. barbarus.

BERBER, -Ă, berberi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. – Din fr. berbère.

BERBER, -Ă s. m. f. (pl.) grup de populații din nordul Africii, urmașe ale vechilor libieni. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi. (< fr. berbère)

berberă (limbă) s. f., g.-d. art. berberei

berberă (limbă) s. f., g.-d. art. berberei

berber adj. m., s. m., pl. berberi; adj. f., s. f. berberă, pl. berbere

berber adj. m., s. m., pl. berberi; adj. f., s. f. berberă, pl. berbere

berber s. m., adj. m., pl. berberi; f. sg. berberă, g.-d. art. berberei, pl. berbere

BERBÉR, -Ă, (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Grup de populații din N Africii, din familia de limbi afro-asiatice, ramura libico-berberă, urmași ai vechilor libieni. De religie mahomedană. ■ (Și la sg.) Persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține b. (1), privitor la b.