10 definiții pentru benzil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
benzil sm [At: DN3 / E: fr benzile] Substanță aromatică, insolubilă în apă, sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă.
benzil1 s.m. (chim.) Radical monovalent considerat ca derivat de la toluen prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. • pl. -i. /<fr. benzyle.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
benzil2 s.m. (chim.) Substanță aromatică, cristalizată sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen, folosită în sinteze organice, la prepararea unor medicamente etc. • /<fr. benzile.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BENZIL s.n. Substanță aromatică, foarte solubilă în benzen, insolubilă în apă, care se prezintă sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă. [< fr. benzile].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BENZIL s. m. 1. Radical monovalent provenit din toluen prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (din fr. benzyle) 2. Substanță aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen. (din fr. benzile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
benzil s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
benzil s. m.
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de paula
- acțiuni
benzil s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
benzil s. m., pl. benzili
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BENZIL s. (CHIM.) dibenzoil, difenildicetonă. (~ul este folosit în sinteze organice.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BENZIL s. (CHIM.) dibenzoil, difenildicetonă. (~ este folosit în sinteze organice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
benzilsubstantiv masculin
- 1. Substanță aromatică, foarte solubilă în benzen, insolubilă în apă, care se prezintă sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă. DNsinonime: dibenzoil difenildicetonă
- 2. Radical monovalent provenit din toluen prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. MDN '00
etimologie:
- (1.) benzile DN
- (2.) benzyle MDN '00