BENZEN s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

benzen sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr benzène] (Chm) Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, care se folosește ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc.

benzen s.m. (chim.) Primul termen al seriei hidrocarburilor aromatice, lichid incolor, volatil, insolubil în apă, toxic, obținut din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din petrol și întrebuințat ca materie primă la fabricarea unor compuși organici, în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor etc., fiind bun solvent. • pl. -e.^[1] /<fr. benzène.

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, și care se folosește, ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.

BENZEN s. n. Lichid incolor, obținut din gudroanele cărbunilor de pămînt și folosit ca dizolvant, ca combustibil și ca materie primă în fabricarea coloranților și a unor produse farmaceutice.

BENZEN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, obținută din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din petrol, folosită ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Fr. benzène.

BENZEN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène].

BENZEN s. m. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie. (< fr. benzène)

BENZEN ~i m. Hidrocarbură lichidă incoloră, extrasă din gudronul de huilă și din petrol, având diferite întrebuințări în industria chimică, farmaceutică, a parfumurilor etc. /<fr. benzene

*benzén n. (d. benzóe). Chim. Un lichid mobil incolor, cu miros plăcut, cu densitatea de 0,85. Se topește la +60 și ferbe la 830,5. Absoarbe razele ultraviolete. A fost extras de Faraday ĭar sinteza ĭ-a făcut-o Berthelot la 1865 (C₆H₆).

benzen s. m.

benzen s. m.

benzen s. m., pl. benzeni

BENZÉN (< fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.

BENZEN s. (CHIM.) benzol. (~ul este un lichid incolor volatil.)

BENZEN s. (CHIM.) benzol. (~ este un lichid incolor volatil.)