BENTO- „fundul apelor, adînc”. ◊ gr. benthos „adînc, adîncime” > fr. bentho-, germ. id., engl. id. > rom. bento-. □ ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se hrănește cu viețuitoare bentonice; ~fili (v. -fil₁), adj., s. m. pl., (pești) care depun icrele pe un substrat vegetal, pietros sau nisipos; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante fixate pe fundul mărilor sau al apelor dulci; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre sedimente marine) de origine organică vegetală sau animală; ~graf (v. -graf), s. n., aparat cu care se poate fotografia fundul mării la adîncimi foarte mari; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de scufundare sferic, suspendat de nava de cercetări cu ajutorul unui cablu.