11 definiții pentru bentiță bendiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bentíță sf [At: ODOBESCU, S. 1.418/ Pl: ~țe / E: banta + -iță] 1-2 (Șhp) Bantă (mică).

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendíță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418. – Variantă: bendíță s. f.

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]

bendíță sf vz bentiță

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.

bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

Intrare: bentiță
bentiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bentiță
  • bentița
plural
  • bentițe
  • bentițele
genitiv-dativ singular
  • bentițe
  • bentiței
plural
  • bentițe
  • bentițelor
vocativ singular
plural
bendiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bendiță
  • bendița
plural
  • bendițe
  • bendițele
genitiv-dativ singular
  • bendițe
  • bendiței
plural
  • bendițe
  • bendițelor
vocativ singular
plural

bentiță bendiță

  • 1. Diminutiv al lui bantă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bantă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09