11 definiții pentru bentiță bendiță

bentíță sf [At: ODOBESCU, S. 1.418/ Pl: ~țe / E: banta + -iță] 1-2 (Șhp) Bantă (mică).

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendíță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418. – Variantă: bendíță s. f.

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

bendíță sf vz bentiță

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.

bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe

Intrare: bentiță
bentiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bentiță
  • bentița
plural
  • bentițe
  • bentițele
genitiv-dativ singular
  • bentițe
  • bentiței
plural
  • bentițe
  • bentițelor
vocativ singular
plural
bendiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bendiță
  • bendița
plural
  • bendițe
  • bendițele
genitiv-dativ singular
  • bendițe
  • bendiței
plural
  • bendițe
  • bendițelor
vocativ singular
plural