7 definiții pentru benignitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.

BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.

benignitáte sf [At: DEX2 / E: fr bénignité] Stare ușoară a unei boli.

BENIGNITÁTE s.f. Stare ușoară a unei boli. [Cf. fr. bénignité].

BENIGNITÁTE s. f. stare benignă. (< fr. bénignité)

benignitáte f. (lat. benignitas, -átis). Caracteru de a fi benign, blîndeță, îndulgență prea mare. Lipsă de gravitate: benignitatea uneĭ boale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

benignitáte s. f., g.-d. art. benignitắții

benignitáte s. f., g.-d. art. benignității

Intrare: benignitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benignitate
  • benignitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • benignități
  • benignității
plural
vocativ singular
plural

benignitate

  • 1. Stare ușoară a unei boli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: