2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEMOLIZÁT, -Ă adj. (fon.; despre sunete) caracterizat prin coborârea intensității. (< fr. bémolisé)

bemoliza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zéz / E: fr bémoliser] A marca cu bemol o notă sau un șir de note.

BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A marca cu bemol o notă sau un șir de note. – Din fr. bémoliser.

BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A pune bemolul înaintea unei note sau a unui șir de note. – Din fr. bémoliser.

BEMOLIZÁ vb. I. tr. A marca o notă cu bemol. [< fr. bémoliser].

BEMOLIZÁ vb. tr. a marca o notă cu un bemol. (< fr. bémoliser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bemolizát adj. m., pl. bemolizáți; f. sg. bemolizátă, pl. bemolizáte

bemolizá (a ~) vb., ind. prez. 3 bemolizeáză

bemolizá vb., ind. prez. 1 sg. bemolizéz, 3 sg. și pl. bemolizeáză

Intrare: bemolizat
bemolizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bemolizat
  • bemolizatul
  • bemolizatu‑
  • bemoliza
  • bemolizata
plural
  • bemolizați
  • bemolizații
  • bemolizate
  • bemolizatele
genitiv-dativ singular
  • bemolizat
  • bemolizatului
  • bemolizate
  • bemolizatei
plural
  • bemolizați
  • bemolizaților
  • bemolizate
  • bemolizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bemoliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bemoliza
  • bemolizare
  • bemolizat
  • bemolizatu‑
  • bemolizând
  • bemolizându‑
singular plural
  • bemolizea
  • bemolizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bemolizez
(să)
  • bemolizez
  • bemolizam
  • bemolizai
  • bemolizasem
a II-a (tu)
  • bemolizezi
(să)
  • bemolizezi
  • bemolizai
  • bemolizași
  • bemolizaseși
a III-a (el, ea)
  • bemolizea
(să)
  • bemolizeze
  • bemoliza
  • bemoliză
  • bemolizase
plural I (noi)
  • bemolizăm
(să)
  • bemolizăm
  • bemolizam
  • bemolizarăm
  • bemolizaserăm
  • bemolizasem
a II-a (voi)
  • bemolizați
(să)
  • bemolizați
  • bemolizați
  • bemolizarăți
  • bemolizaserăți
  • bemolizaseți
a III-a (ei, ele)
  • bemolizea
(să)
  • bemolizeze
  • bemolizau
  • bemoliza
  • bemolizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bemolizat

  • 1. fonetică; fonologie (Despre sunete) Caracterizat prin coborârea intensității.
    surse: MDN '00

etimologie:

bemoliza

  • 1. A marca cu bemol o notă sau un șir de note.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: