7 definiții pentru beligeranță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beligeránță sf [At: DEX2 / E: fr belligerance] Stare de război.

BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.

BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.

BELIGERÁNȚĂ s.f. Calitate de beligerant; stare de război. [< fr. belligérance].

BELIGERÁNȚĂ s. f. calitatea de beligerant; stare de război. (< fr. belligérance)

BELIGERÁNȚĂ f. 1) Situație de beligerant. 2) Stare de război. /<fr. belligerance


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beligeránță s. f., g.-d. art. beligeránței

beligeránță s. f., g.-d. art. beligeránței

Intrare: beligeranță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beligeranță
  • beligeranța
plural
genitiv-dativ singular
  • beligeranțe
  • beligeranței
plural
vocativ singular
plural

beligeranță

  • 1. Situația în care se află un beligerant; stare de război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: