BELICOS, -OASĂ, belicoși, -oase, adj. Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

belicos, ~oasă a [At: RALEA, E. O. 186 / Pl: ~oși, ~oase / E: lat. bellicosus] (Liv) 1 Războinic. 2 Amenințător.

belicos, -oasă adj. (iron., peior.) 1 Care are atitudine războinică, bătăioasă, agresivă. 2 Amenințător. • pl. -oși, -oase. /<lat. bellĭcōsus, -a, -um, it. bellicoso, fr. belliqueux.

*BELICOS adj. Războinic, căruia-i place să se războească: depune vîrtoasa coamă la picioarele ~ului zeu Marte (ODOB.) [lat.].

BELICOS, -OASĂ, belicoși, -oase, adj. (Livr.) Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din lat. bellicosus.

BELICOS, -OASĂ, belicoși, -oase, adj. (Peiorativ, ironic) Care are o atitudine amenințătoare, care este gata de război, agresiv.

BELICOS, -OASĂ, belicoși, -oase, adj. Războinic, agresiv. – Lat. lit. bellicosus.

BELICOS, -OASĂ adj. (Peior.) Războinic, agresiv; amenințător. [< lat. bellicosus, cf. it. bellicoso].

BELICOS, -OASĂ adj. războinic, agresiv; amenințător. (< lat. bellicosus, fr. belliqueux)

belicos a. și m. cui îi place răsboiu, curagios, răsboinic: vestit prin multe fapte belicoase BĂLC.

*belicós, -oásă adj. (lat. bellicosus). Iubitor de războĭ, războĭnic: popor belicos. Adv. A vorbi belicos.

belicos adj. m., pl. belicoși; f. belicoasă, pl. belicoase

belicos adj. m., pl. belicoși; f. belicoasă, pl. belicoase

belicos adj. m., pl. belicoși; f. sg. belicoasă, pl. belicoase

BELICOS adj. v. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, militarist, nestăpânit, provocator, războinic, violent.

belicos adj. v. AGRESIV. BĂTĂIOS. BRUTAL. COLERIC. DUR. IMPULSIV. IUTE. MILITARIST. NESTĂPÎNIT. PROVOCATOR. RĂZBOINIC. VIOLENT.

Belicos ≠ pacific, pașnic