2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Belgrad. 2. Adj. Care aparține orașului Belgrad sau belgrădenilor (1), referitor la Belgrad ori la belgrădeni. – Belgrad (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; adj. f. belgrădeánă, pl. belgrădéne

belgrădeán adj. m., s. m., pl. belgrădéni; f. sg. belgrădeánă, pl. belgrădéne

BELGRĂDEÁN, -Ă, belgrădeni, -ne, s.m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește sau care este originară din orașul Belgrad. 2. Adj. Care aparține Belgradului sau privitor la Belgrad.

Intrare: belgrădean (adj.)
belgrădean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belgrădean
  • belgrădeanul
  • belgrădeanu‑
  • belgrădea
  • belgrădeana
plural
  • belgrădeni
  • belgrădenii
  • belgrădene
  • belgrădenele
genitiv-dativ singular
  • belgrădean
  • belgrădeanului
  • belgrădene
  • belgrădenei
plural
  • belgrădeni
  • belgrădenilor
  • belgrădene
  • belgrădenelor
vocativ singular
plural
Intrare: belgrădean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belgrădean
  • belgrădeanul
  • belgrădeanu‑
plural
  • belgrădeni
  • belgrădenii
genitiv-dativ singular
  • belgrădean
  • belgrădeanului
plural
  • belgrădeni
  • belgrădenilor
vocativ singular
  • belgrădeanule
  • belgrădene
plural
  • belgrădenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

belgrădean

etimologie:

  • Belgrad (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09