15 definiții pentru belfer

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÉLFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăie[1] în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer). corectată

  1. în original lăfăiește raduborza

bélfer sm [At: GAL AN, Z. R. 246 / V: ~fel / Pl: ~i / E: idiș Belfer (ger Beihelfer)] 1 (Reg) Învățător. 2 (Reg) Profesor. 3 (Fam) Om care trăiește în lux.

belfer s.m. (deprec.) 1 (reg.) Învățător; profesor. 2 (fam.) Om care trăiește în lux. • pl. -i. /<idiș Belfer = germ. Beihelfer.

BÉLFER, belferi, s. m. (Reg., fam. sau depr.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș Belfer (= germ. Beihelfer).

BÉLFER, belferi, s. m. (Mai ales în Mold., familiar sau depreciativ) învățător (de copii mici); dascăl, dăscălaș, profesoraș. Un belfer bătrîn de la gimnaziul din Fălticeni... silit de niscai treburi să bată-n miezul iernii diurnul Pașcanilor... a tocmit o sanie țărănească. GALAN, Z. R. 258. Bătrînii se întorceau pe ulița cealaltă, a Economului. Se întîlneau cu grămezi de băiețași slăbuți și zdrențăroși, cu șepci în cap, duși spre școală de belferi cu fețele năcăjite și gînditoare. SADOVEANU, O. IV 26.

BÉLFER, belferi, s. m. (Reg.; fam. sau depr.) 1. Învățător, dascăl; profesoraș, dăscălaș. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție; p. ext. termen injurios la adresa cuiva. – Germ. -evr. Belfer (= germ. Beihelfer).

BÉLFER ~i m. rar 1) Învățător lipsit de valoare; învățătoraș; dăscălaș. 2) Persoană care trăiește în lux și bogăție; om care se lăfăiește în bine. /<idiș Belfer

bèlfer m. fam. pedagog ordinar, dăscălaș. [Termen luat din graiul evreo-german: BELFER = nemț. BEHELFER].

bélfer m. (germ. behelfer, saŭ beihefler, ajutător, pron. de Jidani belfer). Iron. Profesor de școală jidănească. Profesoraș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÉLFER s. v. dascăl, institutor, învățător, profesor.

belfer s. v. DASCĂL. INSTITUTOR. ÎNVĂȚĂTOR. PROFESOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bélfer (bélferi), s. m. – Profesor. Germ. Beihelfer „asistent”, prin intermediul pronunțării iudaice Belfer (Borcea 178).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: belfer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belfer
  • belferul
  • belferu‑
plural
  • belferi
  • belferii
genitiv-dativ singular
  • belfer
  • belferului
plural
  • belferi
  • belferilor
vocativ singular
  • belferule
  • belfere
plural
  • belferilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

belfer, belferisubstantiv masculin

familiar
  • 1. Dascăl, dăscălaș, institutor, profesor, profesoraș, învățător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un belfer bătrîn de la gimnaziul din Fălticeni... silit de niscai treburi să bată-n miezul iernii diurnul Pașcanilor... a tocmit o sanie țărănească. GALAN, Z. R. 258. DLRLC
    • format_quote Bătrînii se întorceau pe ulița cealaltă, a Economului. Se întîlneau cu grămezi de băiețași slăbuți și zdrențăroși, cu șepci în cap, duși spre școală de belferi cu fețele năcăjite și gînditoare. SADOVEANU, O. IV 26. DLRLC
  • 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Din idiș Belfer (= limba germană Beihelfer). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.