belemnít sm [At: N. LEON, MED. 114 / Pl: ~iți / E: fr bélemnite] (Glg) Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor Si: (îvp) coadă-de-șarpe.

BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor, care posedă un os intern de susținere.

BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor, care are un os intern de susținere. – Fr. bélemnite (<gr.).

BELEMNÍT s.m. Gen de moluscă cefalopodă fosilă, cu cochilie dreaptă conică, având un os intern de susținere. [< fr. bélemnite].

BELEMNÍT s. m. moluscă cefalopodă fosilă, cu un os intern de susținere. (< fr. bélemnite)

BELEMNÍT ~ți m. paleont. Moluscă cefalopodă fosilă, care a trăit în mezozoic. /<fr. bélemnite

belemnit m. scoică fosilă în formă de săgeată sau de cilindru țuguiat, numită de popor piatră de trăsnet.

*belemnít m. (vgr. belemnites, peatră în formă de săgeată). Min. Un fel de melc fosil cefalopod.

belemnít s. m., pl. belemníți

belemnít s. m., pl. belemníți

BELEMNÍT s. (GEOL.) (reg.) coadă-de-șarpe.

BELEMNIT s. (GEOL.) (reg.) coadă-de-șarpe.

BELEMNÍT (< fr. {i}; {s} gr. belemnon „săgeată”) s. m. (PALEONT.) Ordin de cefalopode dibranhiate, exclusiv fosile, cu cochilie calcaroasă, din care s-a păstrat partea inferioară masivă, de formă cilindro-conică (de glonte). Caracteristică pentru Mezozoic; apare în Triasic, dar dezvoltarea maximă o are în Jurasic și Cretacic, la sfîrșitul căruia dispare.