BEJ < sl. ьѣжaти „a fugi”. 1. Beju, Nic. ard. reg. Sibiu; -lescu (act.). 2. Beja, fam., ard.; Bejești s. (16 B I 74); Bejan (Sd XI 258); folosit și ca prenume: – Balșe, 1655 și Bejana f. (Sd XXII); – Gheuca, mold. (Sd VII 317). 3. Băj/escu boier munt. (Sd I-II; D Buc); -easca t. 4. Băjan, V., act.; -i s. 5. Băjăn/oae, soția lui Radu Țețoș (17 B I 479). 6. Băjănaru, fam., act. 7. Cu sincopă: Băjnaru fam. (Bz). 8. Cf. Biju, Tr., prof. și Bijoiu t. (Mus). V. și Bîja.