9 definiții pentru behăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

behăitúră sf [At: DA / Pl: ~ri / E: behăi + -tură] Behăit.

BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. [Pr.: -hă-i-] – Behăi + suf. -tură.

BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. – Behăit + suf. -tură.

BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigătul caprelor și al oilor. – Din behăi + suf. -(i)tură.

behăitúră f. pl. ĭ. Acțiunea de a behăi o dată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

behăitúră (-hă-i-) s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri

behăitúră s. f., g.-d. art. behăitúrii; pl. behăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEHĂITÚRĂ s. v. behăit.

BEHĂITU s. behăit. (~ oii.)

Intrare: behăitură
behăitură substantiv feminin
  • silabație: be-hă-i-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • behăitu
  • behăitura
plural
  • behăituri
  • behăiturile
genitiv-dativ singular
  • behăituri
  • behăiturii
plural
  • behăituri
  • behăiturilor
vocativ singular
plural

behăitură

  • 1. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: behăit (s.n.)

etimologie:

  • Behăi + sufix -tură.
    surse: DEX '09