10 definiții pentru becer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

becér1 sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 293/20 V: beciariu / Pl: ~i / E: beci + -ar] 1 (În epoca fanariotă) Boier de rang inferior însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești Cf pitar. 2 (Pex) Bucătar domnesc.

bécer2 sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Păzitor la schele, timp de trei luni.

BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Beci + suf. -ar.

BECÉR, beceri, s. m. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. Bucătar domnesc. – Beci + suf. -er.

BECÉR, beceri, s. m. (Învechit) 1. Boier de rang inferior, însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. Becerul, adică bucătarul domnesc, care urzi această cumplită uneltire... primi o răsplată providențială. ODOBESCU, S. I 261. [Domnul] în toată dimineața-pînă a nu face divantrata cu becerii săi despre felul plăcintelor ce trebuia să aibă la masă. NEGRUZZI, S.I 286. 2. Plăcintar, cofetar. După cununie, masă mare cu zaharicale de la becerul Manolachi și cofeturi de la vestitul Pascu. GHICA, S. 36.

BECÉR, beceri, s. m. (Înv.) Boier de rang inferior, însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești; p. ext. bucătar domnesc. – Din beci + suf. -ar.

becer m. odinioară cel ce purta grijă de beciul domnesc, bucătarul Curții, locțiitorul stolnicului: a trimite la ocnă pe șase beceri NEGR.

becér m. (d. becĭ. Cp. cu sîrb. pecár, sobar, peć, sobă, cuptor, pećati, a coace pîine. V. și pecie, coc). În timpu domnilor fanarioțĭ, pivniceru saŭ îngrijitoru beciuluĭ și bucătăriiĭ domneștĭ, care l-a înlocuit în funcțiune pe marele stolnic din vechime (Șăin., Infl. Or.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: becer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becer
  • becerul
  • beceru‑
plural
  • beceri
  • becerii
genitiv-dativ singular
  • becer
  • becerului
plural
  • beceri
  • becerilor
vocativ singular
  • becerule
  • becere
plural
  • becerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

becer

  • 1. Vechi dregător domnesc însărcinat cu supravegherea bucătăriei domnești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Domnul] în toată dimineața – pînă a nu face divan – trata cu becerii săi despre felul plăcintelor ce trebuia să aibă la masă. NEGRUZZI, S.I 286.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Bucătar domnesc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Becerul, adică bucătarul domnesc, care urzi această cumplită uneltire... primi o răsplată providențială. ODOBESCU, S. I 261.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • După cununie, masă mare cu zaharicale de la becerul Manolachi și cofeturi de la vestitul Pascu. GHICA, S. 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Beci + sufix -ar.
    surse: DEX '09