Definiția cu ID-ul 396070:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEATITÚDINE s.f. Stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. béatitude].