3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAZILICÁLE s. f. pl. v. vasilicale.

BAZILICÁLE s.f.pl. Colecție de legi, publicate la sfârșitul sec. IX de împăratul bizantin Leon al VI-lea, zis Filozoful, care constituie cea mai monumentală operă de drept bizantin. [< lat. basilicorum libri].

BAZILICÁLE s. f. pl. colecție de legi juridice publicate de unii împărați bizantini. (< lat. basilicorum libri)

BAZILICÁL, -Ă, bazilicali, -le, adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. – Din fr. basilical.

VASILICÁLE s. f. pl. Culegere de texte juridice, în 60 de cărți, alcătuită în sec. IX-X din ordinul împăraților bizantini Vasile I și Leon VI înțeleptul, care a înlocuit legislația lui Justinian și a fost folosită și în Țările Române până în 1865. [Var.: bazilicále s. f. pl.] – Din ngr. vasilikále.

bazilicál, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr basilical ] 1 De bazilică. 2 Care aparține unei bazilici. 3 Referitor la o bazilică.

vasilicale sfp [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 302/20 / V: (rar) ba~, bazi~ / E: ngr [τὰ] βαριλικά (pll βαριλικός)] Corp de legi și dispoziții juridice din dreptul bizantin, alcătuite după legislația din timpul împăratului Iustinian și folosite, cu unele adaptări, și în țările române.

bazilicii, -ă adj. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică. • pl. -i, -e. /<fr. basilical.

vasilicale s.f. pl. (jur.) Corp de legi și dispoziții juridice din dreptul bizantin, alcătuit după legislația din timpul împăratului Iustinian și folosite în trecut, cu unele modificări, și în Țările Române. • și basilicale, bazilicale s.f. pl. /<ngr. [τα] βασιλικά.

BAZILICÁL, -Ă adj. De bazilică. [< fr. basilical].

Vasilicale f. pl. compilațiune greacă a dreptului roman, începută de împăratul Vasile I (870): Vasilicalele sau Legile împărătești fură la noi în vigoare până la publicarea Codicilor lui Caragea si a lui Calimah (1817). [Gr. mod.].

vasilicále f. pl. (ngr. vasiliká). O compilațiune grecească a dreptuluĭ roman, începută de împăratu Vasile (Basiliŭ) și terminată de Leon Filosofu (870-893). Vasilicalele aŭ fost în vigoare la noĭ pînă la publicarea codurilor luĭ Caragea și Calimah (1817). – Fals basilicale (că nu e cuv. vgr. Cp. cu biserică).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bazilicále / vasilicále (înv.) s. f. pl.

bazilicál adj. m., pl. bazilicáli; f. bazilicálă, pl. bazilicále

!vasilicále / bazilicále (înv.) s. f. pl.

Intrare: bazilicale
bazilicale
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bazilical
bazilical adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bazilical
  • bazilicalul
  • bazilicalu‑
  • bazilica
  • bazilicala
plural
  • bazilicali
  • bazilicalii
  • bazilicale
  • bazilicalele
genitiv-dativ singular
  • bazilical
  • bazilicalului
  • bazilicale
  • bazilicalei
plural
  • bazilicali
  • bazilicalilor
  • bazilicale
  • bazilicalelor
vocativ singular
plural
Intrare: vasilicale
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • vasilicale
  • vasilicalele
genitiv-dativ singular
plural
  • vasilicale
  • vasilicalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bazilicale
  • bazilicalele
genitiv-dativ singular
plural
  • bazilicale
  • bazilicalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bazilical

  • 1. Care aparține unei bazilici, care se referă la o bazilică.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

vasilicale bazilicale

  • 1. Culegere de texte juridice, în 60 de cărți, alcătuită în secolul IX-X din ordinul împăraților bizantini Vasile I și Leon VI Înțeleptul, care a înlocuit legislația lui Justinian și a fost folosită și în Țările Române până în 1865.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: