6 definiții pentru bavețică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baveți sf [At: DEX2 / Pl: ele / E: bavetă + -ică] 1-2 (Șhp) Bavetă (2) (mică).

BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică.

BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bavețícă s. f., g.-d. art. bavețélei; pl. bavețéle, art. bavețélele

bavețícă s. f., g.-d. art. bavețélei; pl. bavețéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAVEȚÍCĂ s. bavetă, bărbiță, (rar) bărbie. (~ se pune la gâtul copiilor mici, când mănâncă.)

BAVEȚI s. bavetă, bărbiță, (rar) bărbie. (~ se pune la gîtul copiilor mici, cînd mănîncă.)

Intrare: bavețică
bavețică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baveți
  • bavețica
plural
  • bavețele
  • bavețelele
genitiv-dativ singular
  • bavețele
  • bavețelei
plural
  • bavețele
  • bavețelelor
vocativ singular
plural

bavețică

etimologie:

  • Bavetă + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09