baubau babau babaua

  • 1. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici.
    surse: DEX '09

etimologie:

5 definiții

BAUBÁU s. (pop.) gogoriță, (reg.) bordea, borză, cauă, (prin Transilv.) băbăluc, (prin Transilv. și Bucov.) bolea. (Cu ~ se sperie copiii.)

babàua f. Buc. gogoriță. [Termen din graiul copiilor].

báŭ-báŭ interj. care arată lătratu scurt al unuĭ cîne maĭ mic. V. haŭ-haŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BAUBÁU s. (pop.) gógoriță, (reg.) bórdea, bórză, cáuă, (prin Transilv.) băbălúc, (prin Transilv. și Bucov.) bólea. (Cu ~ se sperie copiii.)

Intrare: baubau
substantiv masculin (M69) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular babau babaul
plural
genitiv-dativ singular babau babaului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular babaua
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baubau baubaul
plural
genitiv-dativ singular baubau baubaului
plural
vocativ singular
plural

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

BAUBÁU s. m. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m., babáua s. f.] – Din bau (repetat).

BAUBÁU s. m. invar. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m. invar., babáua s. f. invar.] – Din bau (repetat).

baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului

baubáu s. m. (sil. bau-), art. baubául

BABÁUA s. f. v. baubau.

BABÁU s. m. invar. v. baubau.

BABÁUA s. f. invar. v. baubau.