JOC (pl. -curi) sn. 1 Petrecere după anumite regule: ~uri copilărești; ~ul de-a baba-oarba; ~ul cu mingea; ~ de societate, petrecere în familie, în care jucătorii trebue să răspundă repede la o întrebare, să imite o mișcare, un gest, etc., să ghicească anumite lucruri, să găsească iute o rimă, etc. ¶ 2 🎲 ♠️ ⛹ Convenție care asigură uneia din părți un cîștig care depinde de iscusința sau de norocul lui: ~ de biliard; ~ de șah; ~ de cărți; ~ de noroc; casă de ~, casă în care se adună lumea spre a juca în cărți sau alte jocuri pe bani; a fi în ~, a fi în risc: mi-e viața, capul în ~ ¶ 3 ⚚ ~ de bursă, agiotagiu asupra fondurilor publice ¶ 4 Ceea ce slujește spre a juca: un ~ de cărți; un ~ de dame; un ~ de loto ¶ 5 ~ de cuvinte, glumă sau aluzie bazată pe asemănarea cuvintelor ¶ 6 🎼 🎭 Felul cum se cîntă dintr’un instrument muzical, cum un actor își îndeplinește rolul ¶ 7 🔧 Funcționarea regulată a unei mașini, a unui resort, etc. ¶ 8 Danț (👉 TAB. XXVIII): ~ cu lăutari; la țară, hora e temeiul jocului (vlah.); la ~ toate se adună, țar la lucru nici una (znn.) ¶ 9 pl. 🏛 Exerciții de gimnastică, de luptă, de alergări, etc. la vechii Greci și Romani și care țineau loc de spectacol: ~uri olimpice ¶ 10 A-și bate ~ 👉 BATE15; bătaie de ~ 👉 BĂTAIE19 [lat. jocus].

+bate joc (a-și ~) (a ironiza) loc. vb., v. bate; imper. 2 sg. afirm. bate-ți joc, neg. nu-ți bate joc; ger. bătându-mi joc

bate joc v. a râde de cineva: îmi bat joc de el. [Lit. a bate jocul = a danța, jocurile și horele țărănești fiind însoțite de satirice chiuituri sau strigături].