BARONIE, baronii, s. f. (Rar) Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

baronie sf [At: I. NEGRUZZI, S. V, 72 / Pl: ~ii / E: fr baronnie] 1 Titlul de baron¹ (1). 2 Pământurile unui baron¹ (1).

baronie s.f. 1 Titlu de baron. 2 Domeniu al unui baron sau al unei baronese. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. baronnie, it. baronia, germ. Baronie.

*BARONIE sf. 🛡 1 Titlul, rangul de baron ¶ 2 În evul mediu, în Franța, titlu de înaltă nobleță ¶ 3 Moșie care dă proprietarului titlul de baron [fr.].

BARONIE, baronii, s. f. Titlu de baron; domeniul unui baron. – Din fr. baronnie.

BARONIE, baronii, s. f. Titlul de baron; p. ext. domeniu stăpînit de un baron.

BARONIE, baronii, s. f. Titlu de baron; p. ext. domeniul unui baron. – Fr. baronnie.

BARONIE s.f. Titlu de baron; (p. ext.) domeniul unui baron. [Gen. -iei. / cf. fr. baronnie, it. baronia].

BARONIE s. f. titlu de baron; domeniul unui baron. (< fr. baronnie)

baronie f. 1. calitatea baronului; 2. moșie care dă proprietarului ei titlul de baron.

*baroníe f. (fr. baronníe). Calitatea de baron. Moșie care dă proprietaruluĭ ei titlu de baron.

baronie (rar) s. f., art. baronia, g.-d. art. baroniei; pl. baronii, art. baroniile (desp. -ni-i-)

baronie (rar) s. f., art. baronia, g.-d. art. baroniei; pl. baronii, art. baroniile

baronie s. f., art. baronia, g.-d. art. baroniei; pl. baronii, art. baroniile