9 definiții pentru baronet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baronét sm [At: BOUREANU, S. P. 28 / E: fr baronnet] Titlu de noblețe în Anglia (superior titlului de cavaler și inferior celui de baron), care se transmite ereditar.

BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Fr. baronnet.

BARONÉT s.m. Titlu de noblețe în Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoană având acest titlu. [< fr. baronnet].

BARONÉT s. m. titlu de noblețe, în Anglia, dat unui ordin de cavaleri. (< fr. baronnet)

*baronét m. (engl. baronet). În Anglia, nobil între baron și cavaler.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baronét s. m., pl. baronéți

baronét s. m., pl. baronéți

Intrare: baronet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baronet
  • baronetul
  • baronetu‑
plural
  • baroneți
  • baroneții
genitiv-dativ singular
  • baronet
  • baronetului
plural
  • baroneți
  • baroneților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baronet

  • 1. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: