BARON titlu feudal apusean (la origine: bărbat, om liber, ariman la Longobarzi), transmis de apuseni armenilor din regatul Armeniei Mici, în epoca Cruciatelor și adus de aceștia la noi; explicat de H. Siruni < lat. patronus, (com. orală). 1. Baron9 răzeș (16 A III 29); – pren. în satul Obidiți (R-Sărat); -escu, -ea olt. (AO XXI 76). 2. Baroncea S. (Băl V) și t. < arm. baronča „domnișor” (explic. H, Siruni). 3. Bărun, Tudor de Drajnă (Draj). 4. Băronii s. (Cat; Fior 233; 13-15 B 165).