13 definiții pentru barcarolă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

barcaro sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, E. 154 / Pl: ~le / E: fr barcarolle] 1 Cântec al barcagiilor venețieni. 2 Piesă muzicală care imită mișcarea legănată sau cadența valurilor.

BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cîntec de barcagiu sau de marinar, mai ales de gondolier venețian; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor sau cadența vîslelor. În odaia de-alături Dinu își copiază, pe curat prima lui compoziție, o «barcarolă». VLAHUȚĂ, O.A. II 75. Eu, în gondolă, Cu-o barcarolă Visul tău gingaș voi îngîna. ALECSANDRI, P. I 159.

BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec de barcagiu sau de marinar, mai ales de gondolier venețian; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor sau cadența vâslelor. – It. barcarola (fr. barcarolle).

BARCARÓLĂ s.f. Cântec de gondolier venețian; (p. ext.) cântec de marinar, de barcagiu; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor și cadența lopeților. [< it. barcaruola, cf. fr. barcarolle].

BARCARÓLĂ s. f. 1. gondolieră. 2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mișcare ritmică legănată, asemănătoare romanței. (< it. barcarola, fr. barcarolle)

BARCARÓLĂ ~e f. 1) Cântec al gondolierilor venețieni. 2) Piesă muzicală lirică, imitând legănatul valurilor și cadența bătăilor de vâsle. /<it. barcarola, fr. barcarole

barcarolă f. cântecul gondolierului venețian.

*barcarólă f., pl. e (it. barcaróla). Cîntec de gondolierĭ. (maĭ ales la Veneția).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle

barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barcarólă (barcaróle), s. f. – Cîntec al gondolierilor venețieni. It. (ven.) barcarola, de unde și fr. barcarole.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

barcarolă 1. Cântec popular al gondolierilor venețieni. 2. În muzica cultă, piesă asemănătoare romanței*. Inspirată din b. (1), are ritm caracteristic (6/8 sau 12/8) și o mișcare în general Andante. B. vocale sau instr. se întâlnesc la Donizzeti, Auber, Offenbach, Mendelssohn-Bartholdy, Chopin, Fauré ș.a.

Intrare: barcarolă
barcarolă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barcaro
  • barcarola
plural
  • barcarole
  • barcarolele
genitiv-dativ singular
  • barcarole
  • barcarolei
plural
  • barcarole
  • barcarolelor
vocativ singular
plural

barcarolă

  • 1. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: gondolieră 2 exemple
    exemple
    • În odaia de-alături Dinu își copiază, pe curat prima lui compoziție, o «barcarolă». VLAHUȚĂ, O.A. II 75.
      surse: DLRLC
    • Eu, în gondolă, Cu-o barcarolă Visul tău gingaș voi îngîna. ALECSANDRI, P. I 159.
      surse: DLRLC

etimologie: