barca „în ScL, vu (1956), 1 p. ”75 216, aim explicati « expresia a trage targa pe uscat prin a trage catarga pe uscat. Explicația m. se pare indiscutabilă, și cred că DLRLC și DLRM au greșii cînd au înregistrat totuși expreșia la targă și nu la catargă (ce e drept, cele două dicționare nici nu au inserat cuvîntul catargă) În aceeași revistă, la p. 279, 1. Fischer reproduce după A. Pann formula a trage vetrela pe uscat, deformată în a trage verde pe uscat, înțelesul fiind același ca al expresiei de mai sus, ceea ce. mi se pare că constituie o confirmare a explicajției date de mine. În ambele cazuri, trunchierea cuvîntului are la bază confuzia cu o prepoziție : la caiarga începutul a îost luat drept prepoziția ca, la vetrelă siirșitul a fost luat drept prepoziția la. Î Dar DLRLC, s.v. tri, înregistrează și altă variantă : a iri . barca pe uscal „a o duce greu; a trage mița de coadă” (ambele dicționare se arată inconseevente prin inserarea unei expresi la substantiv, iar a celeilalte la verb). Cred că; nu este aici decâț, altă variantă a lui catargă, ideea de „barcă” fiind atrasă de „cuvîntul uscat de la sfîrșit ; probabil a intervenit și analogia lui a-și tri ailele. Seriban, în dicționarul său, a notat a fr targa pe uscat, explicat prin ”a tîri sania pe uscat (prin confuzie cu tragă), adică a trage miîța: de coadă, a îndura mizerie". În treacăt fie zis, dicționarele inserează alături pe a iradiă. mâța de coadă (tără nici o referință) și a trage pe dracul de coadă. Cred că prima formulă este o încrucișare între a trage pe dracul de coadă și a trage mâța pe rogojină, expresie auzită de mine de mai multe ori.