9 definiții pentru barbută


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

barbútă sf [At: TDRG / E: nct] (înv) Monedă veche de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 1/2 bani vechi.

BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Învechit) Monedă veche de la începutul secolului trecut. Monedele ce circulau în timpul lui Caragea sînt acestea: mahmudia cu lei 38.. barbuta, lei 2,10. FILIMON, C. 111.

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut.

barbută f. monedă, în valoare de doi lei și zece parale, ce circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

barbútă s. f., pl. barbúte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barbútă (barbúte), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș.

Intrare: barbută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbu
  • barbuta
plural
  • barbute
  • barbutele
genitiv-dativ singular
  • barbute
  • barbutei
plural
  • barbute
  • barbutelor
vocativ singular
plural

barbută

  • 1. Veche monedă de la începutul secolului XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Monedele ce circulau în timpul lui Caragea sînt acestea: mahmudia cu lei 38... barbuta, lei 2,10. FILIMON, C. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: