BARBUN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

barbun sm [At: FILIMON, C. II, 338 / Pl: ~i / E: srb barbun] Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).

barbún s.m. (iht.) Pește teleosteean, de culoare roșiatică, cu înotătoarele galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți sub falca inferioară și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). • pl. -i. /<ngr. βαρβθν, srb. barbun.

*BARBUN sm. 🐟 1 Pește de culoare roșie pe spinare, cu corp lungăreț cam de 25 cm., avînd pe buza de jos două mustăți lungi, foarte sensibile și mișcătoare; trăește în marea Mediterană și marea Neagră (Mullus barbatus) (🖼 369) ¶ 2 ~-ROȘU, pește de mare, de 20-40 cm., de coloare roșie sau trandafirie, cu 3-4 dungi longitudinale gălbui de o parte și de alta (Mullus surmuletus) (🖼 370) [ngr. μπαρμπούυτ < it.].

BARBUN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

BARBUN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu două fire lungi sub bărbie. Barbunii pe care-i frigea pe grătar un cuvios monah... au înviat și au sărit de pe foc. SADOVEANU, Z. C. 270.

BARBUN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu aripioarele galbene, cu două fire lungi sub bărbie și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni.

BARBUN ~i m. Pește de talie mică, cu două fire lungi în formă de mustăți sub bărbie, având corpul roșiatic și înotătoarele galbene, apreciat pentru carnea sa delicioasă. /<ngr. barbúni

barbun m. pește osos, lat și de formă ovală, de coloare roșie închisă (Mullus barbatus). [Gr. mod. din veneț. BARBUN, numit astfel dupe cele patru fire de barbă din jurul gurei].

barbún m. (ngr. barbúni, d. ven. barbun, it. barbone; turc. barbunia, bg. barbunĭa). Un pește din neamul crapuluĭ, lung de vreo 20 c.m. (cyprinus barbus). Un pește din neamu calcanuluĭ (mullus barbatus).

muscalic sm [At: BĂCESCU, P. 38 / V: mos~ / Pl: ~ici / E: ucr москалик] (Iht; Dob) Barbun (Mullus barbatus ponticus).

barbun s. m., pl. barbuni

barbun s. m., pl. barbuni

barbun s. m., pl. barbuni

BARBUN s. (IHT.; Mullus barbatus) (prin Dobr.) muscalâc.

BARBUN s. (IHT.; Mullus barbatus.) (prin Dobr.) muscalîc.

barbun (barbuni), s. m. – Pește mare, Mullus barbatus. Ven. barbun (cf. it. barbone) prin intermediul ngr. μπαρμποῦνι (Miklosich, Fremdw., 77; Tiktin; DAR); cf. bg. barbunja, sb. barbun.

BARBÚN (< ngr.) s. m. Pește teleostean marin, răspîndit în M. Neagră, mic (14-23 cm), de culoare roșiatică, cu înotătoare aurii, cu două mustăți lungi sub falca inferioară și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).