16 definiții pentru barbun

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

barbún sm [At: FILIMON, C. II, 338 / Pl: ~i / E: srb barbun] Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).

barbún s.m. (iht.) Pește teleosteean, de culoare roșiatică, cu înotătoarele galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți sub falca inferioară și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). • pl. -i. /<ngr. βαρβθν, srb. barbun.

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu două fire lungi sub bărbie. Barbunii pe care-i frigea pe grătar un cuvios monah... au înviat și au sărit de pe foc. SADOVEANU, Z. C. 270.

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu aripioarele galbene, cu două fire lungi sub bărbie și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni.

BARBÚN ~i m. Pește de talie mică, cu două fire lungi în formă de mustăți sub bărbie, având corpul roșiatic și înotătoarele galbene, apreciat pentru carnea sa delicioasă. /<ngr. barbúni

barbun m. pește osos, lat și de formă ovală, de coloare roșie închisă (Mullus barbatus). [Gr. mod. din veneț. BARBUN, numit astfel dupe cele patru fire de barbă din jurul gurei].

barbún m. (ngr. barbúni, d. ven. barbun, it. barbone; turc. barbunia, bg. barbunĭa). Un pește din neamul crapuluĭ, lung de vreo 20 c.m. (cyprinus barbus). Un pește din neamu calcanuluĭ (mullus barbatus).

muscalic sm [At: BĂCESCU, P. 38 / V: mos~ / Pl: ~ici / E: ucr москалик] (Iht; Dob) Barbun (Mullus barbatus ponticus).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BARBÚN s. (IHT.; Mullus barbatus) (prin Dobr.) muscalâc.

BARBUN s. (IHT.; Mullus barbatus.) (prin Dobr.) muscalîc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barbún (barbúni), s. m. – Pește mare, Mullus barbatus. Ven. barbun (cf. it. barbone) prin intermediul ngr. μπαρμποῦνι (Miklosich, Fremdw., 77; Tiktin; DAR); cf. bg. barbunja, sb. barbun.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BARBÚN (< ngr.) s. m. Pește teleostean marin, răspîndit în M. Neagră, mic (14-23 cm), de culoare roșiatică, cu înotătoare aurii, cu două mustăți lungi sub falca inferioară și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).

Intrare: barbun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbun
  • barbunul
  • barbunu‑
plural
  • barbuni
  • barbunii
genitiv-dativ singular
  • barbun
  • barbunului
plural
  • barbuni
  • barbunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

barbun, barbunisubstantiv masculin

  • 1. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). DEX '09 DLRLC
    sinonime: muscalâc
    • format_quote Barbunii pe care-i frigea pe grătar un cuvios monah... au înviat și au sărit de pe foc. SADOVEANU, Z. C. 270. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.