14 definiții pentru barbun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

barbún sm [At: FILIMON, C. II, 338 / Pl: ~i / E: srb barbun] Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două mustăți sub falca inferioară, și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește de mare, de culoare roșiatică, cu înotătoare galbene, cu două fire lungi în formă de mustăți, sub bărbie, și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Din ngr. barbúni.

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu două fire lungi sub bărbie. Barbunii care-i frigea pe grătar un cuvios monah... au înviat și au sărit de pe foc. SADOVEANU, Z. C. 270.

BARBÚN, barbuni, s. m. Pește mic de mare, de culoare roșiatică, cu aripioarele galbene, cu două fire lungi sub bărbie și cu carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni.

BARBÚN ~i m. Pește de talie mică, cu două fire lungi în formă de mustăți sub bărbie, având corpul roșiatic și înotătoarele galbene, apreciat pentru carnea sa delicioasă. /<ngr. barbúni

barbun m. pește osos, lat și de formă ovală, de coloare roșie închisă (Mullus barbatus). [Gr. mod. din veneț. BARBUN, numit astfel dupe cele patru fire de barbă din jurul gurei].

barbún m. (ngr. barbúni, d. ven. barbun, it. barbone; turc. barbunia, bg. barbunĭa). Un pește din neamul crapuluĭ, lung de vreo 20 c.m. (cyprinus barbus). Un pește din neamu calcanuluĭ (mullus barbatus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barbún s. m., pl. barbúni

barbún s. m., pl. barbúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BARBÚN s. (IHT.; Mullus barbatus) (prin Dobr.) muscalâc.

BARBUN s. (IHT.; Mullus barbatus.) (prin Dobr.) muscalîc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barbún (barbúni), s. m. – Pește mare, Mullus barbatus. Ven. barbun (cf. it. barbone) prin intermediul ngr. μπαρμποῦνι (Miklosich, Fremdw., 77; Tiktin; DAR); cf. bg. barbunja, sb. barbun.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BARBÚN (< ngr.) s. m. Pește teleostean marin, răspîndit în M. Neagră, mic (14-23 cm), de culoare roșiatică, cu înotătoare aurii, cu două mustăți lungi sub falca inferioară și carnea foarte gustoasă (Mullus barbatus).

Intrare: barbun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbun
  • barbunul
  • barbunu‑
plural
  • barbuni
  • barbunii
genitiv-dativ singular
  • barbun
  • barbunului
plural
  • barbuni
  • barbunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)