barbitúric, ~ă [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: fr barbiturice] 1 a (Îs) Acid- Substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2-4 sn, a (Substanță, medicament) care are o acțiune calmantă, sedativă, anestezică etc.

BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. S. n. (La pl.) Clasă de medicamente cu acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

BARBITÚRIC, -Ă, barbiturici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. (În sintagma) Acid barbituric = substanță sintetică rezultată prin condensarea ureei, care stă la baza multor medicamente sedative, hipnotice, anestezice etc. 2. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care are o acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică. – Din fr. barbiturique.

BARBITÚRIC adj.m. Acid barbituric = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii. // s.n. Medicament cu acțiune calmantă asupra sistemului nervos central, derivat din acest acid. [< fr. barbiturique].

BARBITÚRIC I. adj. acid ~ = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii. II. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid. (< fr. barbiturique)

BARBITÚRIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre substanțe, medicamente) Care are proprietăți calmante asupra sistemului nervos central. /<fr. barbiturique

barbitúric¹ adj. m., pl. barbitúrici; f. barbitúrică, pl. barbitúrice

barbitúric² s. n., pl. barbitúrice

barbitúric adj. m., pl. barbitúrici; f. sg. barbitúrică, pl. barbitúrice

barbitúric s. n., pl. barbitúrice