bărbătuș sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 106 / Pl: ~i / E: bărbat + -uș] 1-2 (Reg; rar; șhp) Bărbățel (1-2).

bărbătuș sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: bărbat + -uș] 1-2 Animal (sau pasăre) de sex masculin. 3 (Țes) Cui care se introduce într-una din găurile lopățelei din amnarul războiului.

bărbătuș s.m. 1 Mascul al unor animale sau păsări. Ciocîrlanul este bărbătușul ciocîrliei. 2 (fam.) Bărbățel. • pl. -i. /bărbat + -uș.

BĂRBĂTUȘ sm. 1 dim. BĂRBAT ¶ 2 🐒 Partea bărbătească a unui animal ¶ 3 LOPĂȚICĂ.

BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume indicînd partea bărbătească a unor animale (care nu au denumire specială pentru fiecare sex). Bărbătușul rîndunicii. 2. (Rar) Diminutiv al lui bărbat¹ (1). Vătavul Pitărel vîrî capul pe ușă. Era un bărbătuș mititel, negricios și ager ca o zvîrlugă. SADOVEANU, F. J. 89.

BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat¹ + suf. -uș.

BĂRBĂTUȘ ~i m. 1) Mascul al unor animale sau al unor păsări. 2) Nume dat masculului unor animale sau unor păsări, care nu au denumiri speciale pentru reprezentanții fiecărui sex. /bărbat + suf. ~uș

bărbătúș m. (d. din bărbat). Mascul (bărbat la animale). V. băbușcă.

bărbătuș s. m., pl. bărbătuși

bărbătuș s. m., pl. bărbătuși

bărbătuș s. m., pl. bărbătuși

bărbătuș Se numește așa masculul unor specii de viețuitoare. TDRG notează că e vorba de animale mici, de unde ar reieși că dimimitivul se justifică prin dimensiunile acestora. DA crede că e vorba de animale la care masculul nu are un nume aparte, ceea ce pare o lapalissadă: acolo unde există un nume specific (cocoș, bou etc.) se înțelege că nu mai este nevoie de altceva. Istoria cuvîntului pare ceva mai complicată. Femela, fiind de obicei mai mică decît bărbatul, este numită cu un diminutiv, femeiușcă, și acesta ajunge să fie folosit chiar la speciile, de dimensiuni mari. Prin analogie, bărbatul, deși nu e mic este numit bărbătuș. Avem deci aici un caz de etimologie multiplă de felul celor discutate în SLG, p. 68.

Dianthus barbatus L., « Garofițe de grădină ». Specie originară din sudul Europei, specie bienală, poate fi și perenă dacă iarna o ferim de îngheț. înflorește vara. Flori mici, numeroase (corolă cu 5 petale bine întinse și fin-dințate pe margini), simple sau duble, cu colorit variat, purpurii, albe, roz, roșii, violete, punctate, panașate, striate, cu pete circulare mai deschise la bază, în corimbe. Fiecare buchet are la bază, în lunile iun.- iul., în jurul caliciului, bractee verzi, lungi, liniar-lanceolate, ascuțite și recurbate. Tulpină tufoasă, ramificată, glabră, cca 40 cm înălțime. Frunze mari, verzi, lanceolate, recurbate, cele de la bază cu pețiol.

Penstemon barbatus (Cav.) Nutt. (syn. Chelone campanulata Cav.). Specie originară din Mexic, Guatemala. Înflorește vara-toamna. Flori dispuse în panicule spiciforme, grupate cîte 2-3 la vîrful pedunculului axilar (corolă tubuloasă, puțin păroasă cu 2 buze cca 2,5 cm lungi, roz, cu nervuri violacee în interior). Plantă vivace, cu tulpini numeroase ramificate de jos, 40- 60 cm înălțime. Frunze liniar-lanceolate, acuminate, dentate.

BĂRBĂTUȘ s. (ORNIT.) (rar) soț. (~ul rândunicii.)

BĂRBĂTUȘ s. (ORNIT.) (rar) soț. (~ rîndunicii.)