12 definiții pentru „barabulă”   declinări

BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja.

BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja.

BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Transilv.) Cartof. Să semănăm ceapă, morcovi, fasole, barabule și curechi. SLAVICI, O. I 64. Barabulele tăiete felii încă-s bune de durerea de cap. ȘEZ. III 14.

BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Ucr. barabolja.

barabúlă (reg.) s. f., g.-d. art. barabúlei; pl. barabúle

barabúlă s. f., g.-d. art. barabúlei; pl. barabúle

BARABÚLĂ ~e f. pop. Soi de cartofi de calitate inferioară folosiți pentru hrana animalelor (în special a porcilor). /<ucr. barabolja

barabulă f. nume moldovenesc al cartofului [Rut. BARABOLĬA].

barabúlă f., pl. e (rut. barabólĭa. V. baraboĭ). Nord. Cartof.

cartóf (vest) m., cartoáfă (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, și cartófă (nord) f., pl. e (rus. kartófelĭ, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartúfolo, trufă mică, tartúfo, trufă, om ipocrit. V. trufă și tartuf). O legumă solanee care produce niște tubércule comestibile foarte întrebuințate în bucătărie (solánum tuberosum). – Cartofiĭ îs originarĭ din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdușĭ în Spania, apoĭ în restu Eŭropeĭ, ĭar în România pe la 1800. În alimentațiune n´aŭ fost admișĭ de cît pe la sfîrșitu secululuĭ [!] 18, grație sforțărilor agronomuluĭ Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tubérculele lor conțin multă féculă și alcool. Pin [!] cultură, există astăzĭ o mulțime de felurĭ de cartofĭ. Pe alocurĭ se numesc și barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picĭocĭ ș. a.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.