12 definiții pentru bandulă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată de o frânghie, care ajută la aruncarea parâmelor grele de legare a navei la acostare. – Et. nec.

bandu sf [At: BART, E. 121 / Pl: ~le / E: nct] (Mrn) Pară de lemn îngreunată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare.

bandúlă s.f. (mar.) Piesă de lemn, în formă de pară, îngreuiată cu plumb și fixată la capătul unei frînghii subțiri, care se aruncă pe țărm, pentru a se lega de ea și a se trage parîmele de acostare. • pl. -e. /<it. bandola.

BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. – Et. nec.

BÁNDULĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frînghie mai ușoară, care ajută la aruncarea parîmelor grele. Bandula, aruncată cu dibăcie ca o granată de mînă, căzu departe pe uscat. BART, E. 131.

BANDÚLĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frînghie care ajută la aruncarea parîmelor grele între nave sau între o navă și malul de acostare.

BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola].

BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola)

BANDÚLĂ ~e f. Greutate fixată la capătul unei frânghii care se aruncă pe țărm pentru a lega și a trage parâmele de acostare. /<it. bandola

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bandu (frânghie) s. f., g.-d. art. bandulei; pl. bandule

bandulă (frânghie) s. f., g.-d. art. bandulei; pl. bandule

bándulă s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule

Intrare: bandulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandulă
  • bandula
plural
  • bandule
  • bandulele
genitiv-dativ singular
  • bandule
  • bandulei
plural
  • bandule
  • bandulelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandulă, bandulesubstantiv feminin

  • 1. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată de o frânghie, care ajută la aruncarea parâmelor grele de legare a navei la acostare. DEX '09 DN
  • diferențiere Frânghie mai ușoară, care ajută la aruncarea parâmelor grele. DLRLC
    • format_quote Bandula, aruncată cu dibăcie ca o granată de mînă, căzu departe pe uscat. BART, E. 131. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.