opțiuni

3 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandor sm [At: MARDARIE, L. 3786 / Pl: ~i / E: ns cf bândoc] 1 (Îrg; mia) Stomac. 2 (Reg) Învelișul intestinelor. 3 (Reg; prt) Pântece de om gras. 4 (Reg; lfm) Posterior prea dezvoltat.

†BANDOR sm. 🫀 1 Trans. Învelișul intestinelor 2 ‡Pîntece, burtă: și voiu răsipi bandoru preste obrazele voastre (BIBL.) [comp. BÎNDOACĂ].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BANDOR s. v. abdomen, burtă, peritoneu, pântece, stomac.

bandor s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PERITONEU. PÎNTECE. STOMAC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bandor s. m. – (Trans.) Pîntece, stomac. Mag. dialectal bando (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 310). Din aceeași familie fac parte bandoală, s. f. (specie de măr) și bîndoc (piftie cu stomac de porc).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BANDOR subst. (stomac de animale) 1. (Sur V); Bandur (Sd XVI); – Iachim (Sur II; Isp II1); – vornic (Sur III); Bandăr (Sur IV). 2. Băndor, V., mold. (Isp IV2). 3. Băndăru, T., munt. (BCI X 107). 4. + ung. badaró „bolborosit”. Băndărău (Ard II 231); Băndăroae, Dochița (Sur V). 5. Sinc.: Bandre, -a (Paș); Băndreni s. mar.; Băndriul (Isp V1). Terminația formelor din § 5 va fi contribuit la formarea unui sufix ardelean -re sau -dre, ca în Candrea, Mandrea, Pandrea.

Bănd/ărău, -ăru, -or, -riul v. Bandor 2-5.

Intrare: Bandor
Bandor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bandor
Intrare: bandor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandor
  • bandorul
  • bandoru‑
plural
  • bandori
  • bandorii
genitiv-dativ singular
  • bandor
  • bandorului
plural
  • bandori
  • bandorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Băndor
Băndor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băndor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)