opțiuni

3 intrări

7 definiții

Explicative DEX

bandor sm [At: MARDARIE, L. 3786 / Pl: ~i / E: ns cf bândoc] 1 (Îrg; mia) Stomac. 2 (Reg) Învelișul intestinelor. 3 (Reg; prt) Pântece de om gras. 4 (Reg; lfm) Posterior prea dezvoltat.

†BANDOR sm. 🫀 1 Trans. Învelișul intestinelor 2 ‡Pîntece, burtă: și voiu răsipi bandoru preste obrazele voastre (BIBL.) [comp. BÎNDOACĂ].

Etimologice

bandor s. m. – (Trans.) Pîntece, stomac. Mag. dialectal bando (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 310). Din aceeași familie fac parte bandoală, s. f. (specie de măr) și bîndoc (piftie cu stomac de porc).

Enciclopedice

BANDOR subst. (stomac de animale) 1. (Sur V); Bandur (Sd XVI); – Iachim (Sur II; Isp II1); – vornic (Sur III); Bandăr (Sur IV). 2. Băndor, V., mold. (Isp IV2). 3. Băndăru, T., munt. (BCI X 107). 4. + ung. badaró „bolborosit”. Băndărău (Ard II 231); Băndăroae, Dochița (Sur V). 5. Sinc.: Bandre, -a (Paș); Băndreni s. mar.; Băndriul (Isp V1). Terminația formelor din § 5 va fi contribuit la formarea unui sufix ardelean -re sau -dre, ca în Candrea, Mandrea, Pandrea.

Bănd/ărău, -ăru, -or, -riul v. Bandor 2-5.

Sinonime

BANDOR s. v. abdomen, burtă, peritoneu, pântece, stomac.

bandor s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PERITONEU. PÎNTECE. STOMAC.

Intrare: Bandor
Bandor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bandor
Intrare: bandor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandor
  • bandorul
  • bandoru‑
plural
  • bandori
  • bandorii
genitiv-dativ singular
  • bandor
  • bandorului
plural
  • bandori
  • bandorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Băndor
Băndor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băndor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)