BANDEROLA vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. [< fr. banderoler].

BANDEROLA vb. tr. a aplica o banderolă (2). (< fr. banderoler)

BANDEROLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie petrecută în jurul unui pachet sau al unei cărți pentru a împiedica desfacerea ei. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole.

banderolă sf [At: ODOBESCU, S. I, 403 / Pl: ~le / E: fr banderole] 1-2 Bandă² (1) mică de stofă (ori steguleț) care fâlfâie pe vârful unui catarg, al unei lăncii etc. ca semn distinctiv. 3 (Spc) Fâșioară de inscripție (o deviză sau o legendă) pusă în mâna unor personaje sau încadrând figuri. 4 Fâșie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control spre a împiedica deschiderea frauduloasă. 5 Bandă² (1) de hârtie lipită în jurul unui volum recent apărut pentru a împiedica deschiderea lui și pe care se imprimă, de obicei, titlul și reclama editurii. 6 (Înv) Fâșie de hârtie cu care se învelesc imprimatele trimise la (sau prin) poștă Si: bandă² (3). 7 Brasardă.

banderolă vb. I. tr. A aplica o banderolă pe o carte, pe o cutie etc. • prez.ind. -ez. /<fr. banderoler.

banderolă s.f. 1 Fîșie de hîrtie petrecută (sau lipită) în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, pentru a împiedica desfacerea lui, ca mijloc de control al integrității mărfii ambalate etc. 2 Bandă de hîrtie care împiedică deschiderea unui volum recent apărut sau leagă mai multe volume ale unei lucrări și pe care se imprimă, de obicei, reclama editurii. 3 Brasardă în jurul brațului unei persoane. Greviștii purtau banderolă albă pe brațul stîng. 4 Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vîrful unei lănci, al unui catarg etc.). 5 (a. plast.) Fîșie pictată sau sculptată (cu o inscripție) care este pusă în mîna unor personaje sau care încadrează o figură. Icoanele aveau în partea superioară banderole arcuite. • pl. -e. /<fr. banderole.

*BANDEROLĂ (pl. -ole) sf. Fășie de hîrtie care se lipește în jurul unui pachet de mărfuri, unei cărți, etc. și care nu se poate deschide decît rupîndu-se această fășie (🖼 348) [fr.].

BANDEROLĂ, banderole, s. f. 1. Fâșie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control al integrității mărfii ambalate. ♦ Bandă de hârtie care împiedică deschiderea unui volum recent apărut și pe care se imprimă de obicei reclama editurii. 2. Brasardă. 3. Steguleț care servește ca semn distinctiv (prins în vârful unei lănci, al unui catarg etc.). – Din fr. banderole.

BANDEROLĂ, banderole, s. f. 1. Fîșiuță sau bandă mică de stofă, prinsă la un capăt de vîrful unui catarg, al unei lănci etc. astfel încît să fîlfîie; steguleț. V. fanion. 2. (În pictură și sculptură) Fîșiuță purtînd o inscripție, pusă în mîna unor personaje sau încadrînd o figură. Aceste patru icoane din urmă sînt încadrate sus prin niște banderole arcuite, pe care se citește o inscripțiune slavonă. ODOBESCU, S. I 403. 2. Fîșie de hîrtie care se lipește în jurul unui pachet de mărfuri, al unei cutii de medicamente, al unei cărți etc., pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă. ♦ Fîșie de pînză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări (serviciu de ordine, de prim-ajutor etc.).

BANDEROLĂ, banderole, s. f. 1. Fîșie de hîrtie care se lipește în jurul unui pachet, al unei cărți etc. pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă. ♦ Fîșie de pînză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări. 2. Fîșie mică de stofă prinsă la vîrful unui catarg, al unei lănci etc. – Fr. banderole.

BANDEROLĂ s.f. 1. Steguleț (de lance, de catarg etc.). 2. Bandă de hîrtie lipită în jurul unei cutii, unei cărți etc. ♦ Bandă de pînză care se poartă la braț ca semn de recunoaștere, pentru a arăta că cel care o poartă are anumite însărcinări etc. [< fr. banderole, it. banderuola].

BANDEROLĂ s. f. 1. steguleț (de lance, de catarg etc.) 2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărți etc. 3. bandă de pânză care se poartă la braț ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1). (< fr. banderole, it. banderuola)

BANDEROLĂ ~e f. 1) Bucată de hârtie cu care se înfășoară un ambalaj sau o carte (în scopul asigurării integrității acestora). 2) Bandă din pânză (purtând o inscripție), care se pune în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări; brasardă. /<fr. banderole

banderolă f. bandă mică de legat mărfuri: hârtie satinată pentru banderole.

*banderólă f., pl. e (fr. banderole, it. banderuola, steguleț, dim. d. bandiera, bandieră). Panglicuță de hîrtie (la un pachet de ceaĭ, de tutun ș.a.).

banderola vb., ind. prez. 1 sg. banderolez, 3 sg. și pl. banderolează

banderolă s. f., g.-d. art. banderolei; pl. banderole

banderolă s. f., g.-d. art. banderolei; pl. banderole

banderolă s. f., g.-d. art. banderolei; pl. banderole

BANDEROLĂ s. brasardă. (Purta o ~ la mână.)

BANDEROLĂ s. brasardă. (Purta o ~ la mînă.)