2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANDÁRE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].

banda i [At: DA ms / E: it banda] (Mrn) Comandă de rotire a cârmei la maximum.

BANDÁ vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bande].

BANDÁ vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi. 2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din fr. bander)

bánda interj. (it. banda, lature. V. alivanta). Mar. La o parte (la dreapta orĭ stînga)! V. copastie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bandáre s. f., g.-d. art. bandắrii

bandáre s. f., g.-d. art. bandării

BANDÁRE, bandări, s.f., g.-d. art. bandării.

bandá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandeáză

bandá vb., ind. prez. 1 sg. bandéz, 3 sg. și pl. bandeáză

BANDÁ, vb., ind. prez. 3 bandează.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BANDÁRE s. f. Acțiunea și rezultatul de a banda.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BANDÁRE (< it.) s. f. 1. Înclinare transversală a unei nave sub acțiunea valurilor, a vîntului etc. 2. Operațiune de diagnosticare a bolilor genetice, constînd în colorarea cromozomilor pentru evidențierea benzilor de culoare închisă și deschisă ale acestora.

Intrare: bandare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandare
  • bandarea
plural
  • bandări
  • bandările
genitiv-dativ singular
  • bandări
  • bandării
plural
  • bandări
  • bandărilor
vocativ singular
plural
Intrare: banda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • banda
  • bandare
  • bandat
  • bandatu‑
  • bandând
  • bandându‑
singular plural
  • bandea
  • bandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bandez
(să)
  • bandez
  • bandam
  • bandai
  • bandasem
a II-a (tu)
  • bandezi
(să)
  • bandezi
  • bandai
  • bandași
  • bandaseși
a III-a (el, ea)
  • bandea
(să)
  • bandeze
  • banda
  • bandă
  • bandase
plural I (noi)
  • bandăm
(să)
  • bandăm
  • bandam
  • bandarăm
  • bandaserăm
  • bandasem
a II-a (voi)
  • bandați
(să)
  • bandați
  • bandați
  • bandarăți
  • bandaserăți
  • bandaseți
a III-a (ei, ele)
  • bandea
(să)
  • bandeze
  • bandau
  • banda
  • bandaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)