2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) banaliza.V. banaliza.

banalizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: banaliza] Transformare în ceva banal Si: banalizat1.

banalizáre s.f. Acțiunea de a (se) banaliza și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. banaliza.

BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza.V. banaliza.

BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza.

BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza.

BANALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) banaliza. [< banaliza].

BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.

banaliza vtr [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr bandiser] 1-2 A deveni (sau a face să devină) banal (2).

banalizá vb. I. refl., tr. A deveni sau a face să devină banal. • prez.ind. -ez./<fr. banaliser.

BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. A deveni banal. ♦ Tranz. A face să devină banal.

BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Fr. banaliser.

BANALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni banal. [P.i. -zez. / < fr. banaliser].

BANALIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni banal. (< fr. banaliser)

A SE BANALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni banal; a căpăta caracter banal; a se trivializa. /<fr. banaliser

A BANALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se banalizeze; a trivializa. 2) A trata în mod simplist; a vulgariza; a trivializa. /<fr. banaliser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizắrii

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizării

banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză

banalizá vb., ind. prez. 1 sg. banalizéz, 3 sg. și pl. banalizeáză

arată toate definițiile

Intrare: banalizare
banalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banalizare
  • banalizarea
plural
  • banalizări
  • banalizările
genitiv-dativ singular
  • banalizări
  • banalizării
plural
  • banalizări
  • banalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: banaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • banaliza
  • banalizare
  • banalizat
  • banalizatu‑
  • banalizând
  • banalizându‑
singular plural
  • banalizea
  • banalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • banalizez
(să)
  • banalizez
  • banalizam
  • banalizai
  • banalizasem
a II-a (tu)
  • banalizezi
(să)
  • banalizezi
  • banalizai
  • banalizași
  • banalizaseși
a III-a (el, ea)
  • banalizea
(să)
  • banalizeze
  • banaliza
  • banaliză
  • banalizase
plural I (noi)
  • banalizăm
(să)
  • banalizăm
  • banalizam
  • banalizarăm
  • banalizaserăm
  • banalizasem
a II-a (voi)
  • banalizați
(să)
  • banalizați
  • banalizați
  • banalizarăți
  • banalizaserăți
  • banalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • banalizea
(să)
  • banalizeze
  • banalizau
  • banaliza
  • banalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

banalizare

  • 1. Faptul de a (se) banaliza.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: vulgarizare

etimologie:

  • vezi banaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

banaliza

etimologie: