BALȘ derivat de Hasdeu din Bal (ă) + suf. -șa, ca în Capșa, Lupșa etc., etim. admisă de S. Pușcariu (DR III), iar de Capidan din alb. bal, -e „frunte” (DR III 899); cf. Balșa, numele unei dinastii albaneze din sec. al XIV-lea. Alte explicații în DR V 839 și IIFR II p. 269 – 71. 1. Balș, -e, -a (Ștef); – familie de boieri moldoveni, cu origini din sec. al XVI-lea (Has; Isp III¹; Arh); Balșa t., ard., 1407 provenit din n. de persoană (Drăg); – ard. (Moț); Balșe, Lupul (Isp II²; 17 A II 188); Balșea, Vasiliță, pah., 1776. 2. Bălș, Al., vornic (Isp II¹); -ioara s. Baloș și Balașin din 1433 și 1442, date în Etim. Magnum ca „alte forme” din Balș (Has), se explică primul < Bală suf. -oș, al doilea < ung. Balaș (Blasius = Vlasie).