balsamina s.f. (bot.) Plantă ornamentală, originară din India, cu florile albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor și cu fructele în formă de capsulă, care se deschid brusc la atingere (Impatiens balsamina). • pl. -e. /<fr. balsamine.

BALSAMINĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

balsamină sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ne / E: fr balsamine] (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina).

*BALSAMINĂ (pl. -ine) sf. 🌿 CANALUȚE [fr.].

BALSAMINĂ, balsamine, s. f. Plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice, așezate la subsuoara frunzelor, și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

BALSAMINĂ s.f. Plantă ornamentală, originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor. [< fr. balsamine].

BALSAMINĂ s. f. plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, la subsuoara frunzelor. (< fr. balsamine)

BALSAMINĂ ~e f. Plantă decorativă cu flori albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor. /<fr. balsamine

balsamină f. plantă de toamnă, originară din India, cultivată în grădini pentru frumusețea florilor sale.

*balsamínă f., pl. e (vgr. balsamine, o plantă, lat. balsaminus, -ina, inum, de balsam, d. balsamum, balsam; fr. balsamine). Bot. O plantă de grădină originară din India, cu frunze lanceolate dințate, cu florĭ albe, roșiĭ saŭ pestrițe și cu fructe capsulare care se deschid subit cînd le atingĭ (impátíens balsamina saŭ balsamina hortensis). – Pop. copăcel (Bz.), nacîl (Cov.), pĭersicel (Prah.), slăbănog (Mold. nord) și altfel.

balsamină s. f., g.-d. art. balsaminei; pl. balsamine

balsamină s. f., g.-d. art. balsaminei; pl. balsamine

balsamină s. f., g.-d. art. balsaminei; pl. balsamine

BALSAMINE s. pl. v. canale.

balsamine s. pl. v. CANALE.

IMPATIENS L., BALSAMINĂ, SĂLCIOARĂ, fam. Balsaminaceae. Gen originar din munții Asiei, mai pui ine diii Africa tropicală, nordul și regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, America de N și Europa, pînă la 410 specii, erbacee sau semi-lemnoase, anuale sau. perene (cultivate în interioare). Tulpini ramificate. Frunze opuse sau alterne, în funcție de poziția lor pe plantă. Flori divers colorate (sepalele și petalele colorate, ultimele în parte concrescute). Fruct, capsulă; la atingere plesnește în 5 valve (Pl. 41, fig. 241).

Impatiens balsamina L. (syn. Balsamina hortensis DC.). Specie care înflorește vara. Flori cu pienten scurt, axilare, scurt-pedunculate, în ciorchine alungit, albe, cărămizii, crem, roșii, roz-liliachii, albastre, violete, panașate, opuse spre bază, alterne în partea; superioară. Frunze, toate lanceolate, cu margini dințate. Plantă erbacee, anuală, glabră, cu tulpină înaltă pînă la 0,60 m, suculentă, noduroasă.

Momordica balsamina L. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori galbene. Fruct lat, ovat, cu protuberanțe, la maturitate portocaliu, comestibil. Frunze rotunde, adînc-lobate, 3-5 lobi, la rîndul lor din nou lobați, glabre, cîrcei simpli. Plantă anuală cu tulpini delicate, pînă la 2 m înălțime.