13 definiții pentru balsamină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

balsamínă sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ne / E: fr balsamine] (Bot; reg) Canale (Impatiens balsamina).

BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice, așezate la subsuoara frunzelor, și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

BALSAMÍNĂ s.f. Plantă ornamentală, originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor. [< fr. balsamine].

BALSAMÍNĂ s. f. plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, la subsuoara frunzelor. (< fr. balsamine)

BALSAMÍNĂ ~e f. Plantă decorativă cu flori albe-roșietice sau pestrițe, așezate la subsuoara frunzelor. /<fr. balsamine

balsamină f. plantă de toamnă, originară din India, cultivată în grădini pentru frumusețea florilor sale.

*balsamínă f., pl. e (vgr. balsamine, o plantă, lat. balsaminus, -ina, inum, de balsam, d. balsamum, balsam; fr. balsamine). Bot. O plantă de grădină originară din India, cu frunze lanceolate dințate, cu florĭ albe, roșiĭ saŭ pestrițe și cu fructe capsulare care se deschid subit cînd le atingĭ (impátíens balsamina saŭ balsamina hortensis). – Pop. copăcel (Bz.), nacîl (Cov.), pĭersicel (Prah.), slăbănog (Mold. nord) și altfel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne

balsamínă s. f., g.-d. art. balsamínei; pl. balsamíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALSAMÍNE s. pl. v. canale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IMPATIENS L., BALSAMINĂ, SĂLCIOARĂ, fam. Balsaminaceae. Gen originar din munții Asiei, mai pui ine diii Africa tropicală, nordul și regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei, America de N și Europa, pînă la 410 specii, erbacee sau semi-lemnoase, anuale sau. perene (cultivate în interioare). Tulpini ramificate. Frunze opuse sau alterne, în funcție de poziția lor pe plantă. Flori divers colorate (sepalele și petalele colorate, ultimele în parte concrescute). Fruct, capsulă; la atingere plesnește în 5 valve (Pl. 41, fig. 241).

Intrare: balsamină
balsamină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balsami
  • balsamina
plural
  • balsamine
  • balsaminele
genitiv-dativ singular
  • balsamine
  • balsaminei
plural
  • balsamine
  • balsaminelor
vocativ singular
plural

balsamină

  • 1. Plantă erbacee anuală, cu flori albe-roșietice, cu frunze lanceolate și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse (Impatiens balsamina).
    surse: DEX '09 DN sinonime: canale

etimologie: