BALO- „aruncare, expulzare”. ◊ gr. ballo, ballein „a arunca, a azvîrli” > fr. ballo-, engl. id., germ. id. > rom. balo-. □ ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care diseminarea se face printr-un mecanism propriu de expulzare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea vitezei proiectilelor; ~spor (v. -spor), s. m., ascospor expulzat din ască printr-un mecanism propriu.