4 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bali vt [At: BUL. FIL. IV, 103 / Pzi: ~lesc / E: nct] (Arg) A fura.

balí vb. IV. tr. (arg.; compl. indică obiecte, bani) A fura. • pl. -esc. /etimol. nec.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Din sl. bĕlŭ „alb”.

băl, ~ă [At: ANON. CAR. / V: bel1 a, bală, bea2 sf, bâ a / Pl: ~i, ~e / E: vsl вѣлъ] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; îoc oacheș) Cu părul blond și cu fața albă. 3 a Frumos. 4 sf Iubită. 5 sf Lele. 6 a (D. animale; îoc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb.

băli vr [At: DENSUSIANU, Ț. H. 308 / Pzi: ~lesc / E: băl + -i] (Reg) A se decolora.

băl, -ă adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. 2 (despre animale, mai ales despre oi) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. • pl. -i, -e. /<sl. veche бала.

bea vb. II. 1 tr. A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pînă la fund = a îndura o supărare, un necaz pînă la capăt. A bea tot amarul v. amar. A nu avea (nici) după ce bea apă v. apă. A bea apă clocotită și a mînca foc v. clocotit. Doar n-am băut cucută (ca să...) v. cucută. Doar n-am băut gaz v. gaz. A bea dintr-o înghițitură v. înghițitură. A bea dintr-un pahar (cu cineva) v. pahar. A bea paharul morții (ori de moarte) v. pahar. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă v. vrea. ♦ A sorbi, a suge. ◊ Poet. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori (EMIN.). 2 intr. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (fam.) A bea în cinstea (sau pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva. A bea la botul calului v. bot. A-și bea (și) mințile v. minte. A se pune pe mîncat și pe băut v. mînca. A bea (cîte) un păhărel v. păhărel. A bea în (ori pentru, reg., de) sănătatea (cuiva) v. sănătate. A bea ca în tîrg v. tîrg. A bea de-i (sau pînă-i) trosnesc (sau să-i trosnească) urechile (sau fălcile) v. trosni. A ține (pe cineva) pe mîncat și pe băut v. mînca. Bea de usucă v. usca. ♦ (tr.) A sărbători (printr-o petrecere, printr-un chef) pe cineva; a consuma băuturi în cinstea și pe cheltuiala altuia. 3 intr. A cădea în patima beției. A început să bea. 4 tr. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa v. cămașă. 5 tr. Expr. (pop.) A bea tutun (sau o țigară) = a fuma. A bea ciubuc v. ciubuc. Cît ai bea o țigară ori în cîtă vreme ai bea o țigară v. țigară. • prez.ind. beau. /lat. bĭbĕre.

bel1 s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentînd raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate (b). • pl. -i. /<fr. bel; cf. nm. pr. Alexander Graham Bell, fizician american.

bel2, -ă adj. (înv.) Frumos. • pl. -i, -e. /<fr. belle, it. bella.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Ban., Transilv.) 1. (Despre oameni, în opoziție cu oacheș, smead) Blond; bălai, bălan. Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. 2. (Despre oi, mai rar despre boi, vaci, cîini sau cai; în opoziție cu lai) Alb pe tot corpul sau numai pe bot.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Slav (v. sl. bĕlŭ „alb”).

BĂL ~ă (~i, ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu

BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bĕl. Albus. AC, 330. Etimologie: sl. bĕlŭ. Vezi și băloi Cf. gălbeneț (2). adjectiv

băl a. 1. alb, vorbind de oi (în opozițiune cu laiu); 2. în Banat: frumos, mândru (în cântecele populare); 3. în Oltenia: bălă, lele, țărancă. [Slav. BIELŬ, alb].

băl, bălă adj. pl. băĭ, băle (vsl. bĭelŭ, alb. V. bălaĭ, balcoș). Ban. Trans. vest. Bălaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle

băl adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂL adj. v. bălai, bălan, blond, galben.

băl adj.v. BĂLAI, BĂLAN, BLOND, GALBEN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup, 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ♦ Valea lui Băl, toponim în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza, la Săliște. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim în Rohia-Lăpuș; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza la Săliștea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau un supranume („blond”). – Din sl. bĕlŭ „alb” (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983) din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BALI 1. Mare a Oc. Pacific, în cadrul Mediteranei asiatice, la SV de M. Flores. Supr.: 40 mii km2; ad. medie: 220 m; ad. max.: 1.589 m; temp. apei: 27-28 °C. Salinitate: 33-34‰. Mărginită la N de arh. Kangean și ins. Madura, iar la S de ins. Bali, Lombok, Sumbawa. La V, prin str. Madura comunică cu M. Java. Port pr.: Surabaya. 2. Ins. indoneziană vulcanică în Arh. Sondele Mici, la E de Java de care este despărțită prin str. cu același nume; 5,6 mii km2; 2,75 mil. loc. (1987). Alt. max.: 3.142 m (vulcanul Gunung Agung). Oraș pr.: Denpasar. Păduri tropicale. Orez, porumb, tutun. Creșterea porcinelor. Meșteșuguri artistice. Monumente religioase medievale.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bali, balesc, v. t. (intl.) a fura

Intrare: bali
bali
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Bali
nume propriu (I3)
  • Bali
Intrare: băl
băl adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băl
  • bălul
  • bălu‑
  • bă
  • băla
plural
  • băli
  • bălii
  • băle
  • bălele
genitiv-dativ singular
  • băl
  • bălului
  • băle
  • bălei
plural
  • băli
  • bălilor
  • băle
  • bălelor
vocativ singular
plural
Intrare: băli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băli
  • bălire
  • bălit
  • bălitu‑
  • bălind
  • bălindu‑
singular plural
  • bălește
  • băliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălesc
(să)
  • bălesc
  • băleam
  • bălii
  • bălisem
a II-a (tu)
  • bălești
(să)
  • bălești
  • băleai
  • băliși
  • băliseși
a III-a (el, ea)
  • bălește
(să)
  • bălească
  • bălea
  • băli
  • bălise
plural I (noi)
  • bălim
(să)
  • bălim
  • băleam
  • bălirăm
  • băliserăm
  • bălisem
a II-a (voi)
  • băliți
(să)
  • băliți
  • băleați
  • bălirăți
  • băliserăți
  • băliseți
a III-a (ei, ele)
  • bălesc
(să)
  • bălească
  • băleau
  • băli
  • băliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băl, băadjectiv

regional
  • 1. Despre oameni sau părul lor: blond, bălai, bălan, galben. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. DLRLC
  • 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.