11 definiții pentru balcâz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balcấz, ~ă [At: ALECSANDRI, CONV. LIT. XIX, 494 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) 1-2 smf, a (Om) care este urât (la față și la corp). 3 av (D. privire) Chiorâș.

BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform, slut, pocit. – Et. nec.

BALCẤZ, -Ă, balcâzi, -e, adj. (Reg.) Urât, hâd, diform.

balcâz a. Mold. slut: Costache cel răgușit, balcâz și răutăcios CR. [Origină necunoscută].

BALCÎ́Z, -Ă, balcîzi, -e, adj. (Mai ales în Mold.) Urît (la față și la trup), slut, diform. Nic-a lui Costache cel răgușit, balcîz și răutăcios, nu mai avea stăpînire asupra mea. CREANGĂ, A. 7. ◊ (Adverbial) Mii și mii, privindu-mă balcîz, Hohotesc, sluțindu-se de rîs. LESNEA, C. D. 15.

balcî́z, -ă adj. (poate d. turc. bal-kyz, fată de mĭere, pin antiteză. După Löbel, turc. balkyz, ar veni d. ngr. Palai i Kýzikos, ruinele vechĭuluĭ Cizic). Fam. Urît: fată balcîză. Cov. S.f. Grăsană, bașoldină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balcấz (reg.) adj. m., pl. balcấzi; f. balcấză, pl. balcấze

balcâz adj. m., pl. balcâzi; f. sg. balcâză, pl. balcâze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALCÂZ adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.

balcîz adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

balcîz (balcî́ză), adj. – Umflat, obez. Tc. balik kiz „fată grasă” (Iogu, GS, V, 362). Sînt prin urmare greșite interpretările date de Șeineanu, II, 37 (din tc. balkiz) sau de Lokotsch 203 (din tc. balqis), cuvinte pe care Tagliavini, Arch. rom., XII, 168, nu le-a putut identifica în tc.; de asemenea cea a lui Scriban, bazată pe tc. bal kiz „fată dulce ca mierea”, sau, mai înainte, cea dată de Loebel, plecînd de la ngr. παλαιά Kύζιϰος.

Intrare: balcâz
balcâz adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balcâz
  • balcâzul
  • balcâzu‑
  • balcâ
  • balcâza
plural
  • balcâzi
  • balcâzii
  • balcâze
  • balcâzele
genitiv-dativ singular
  • balcâz
  • balcâzului
  • balcâze
  • balcâzei
plural
  • balcâzi
  • balcâzilor
  • balcâze
  • balcâzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balcâz

etimologie: