9 definiții pentru balastor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or.

BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată. – Balasta + suf. -or.

balastor sn [At: DEX2 / Pl: ~oare / E: balasta + -or] Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată.

balastór s.n. (constr.) Mașină utilizată pentru balastarea liniilor de cale ferată. • pl. -oare. /balasta + -or.

BALASTÓR, balastoare, s. n. Mașină folosită pentru așezarea balastului pe o linie ferată. – Din balast + suf. -or.

BALASTÓR s.n. Mașină folosită pentru balastare. [< balasta + -or].

BALASTÓR s. n. mașină pentru balastare. (< balasta + -or)

BALASTÓR ~oáre n. Mașină folosită în operații de balastare. /a balasta + suf. ~or


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balastór s. n., pl. balastoáre

balastór s. n., pl. balastoáre

Intrare: balastor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balastor
  • balastorul
  • balastoru‑
plural
  • balastoare
  • balastoarele
genitiv-dativ singular
  • balastor
  • balastorului
plural
  • balastoare
  • balastoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balastor

  • 1. Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Balasta + sufix -or.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN