6 definiții pentru balansină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balansínă sf [At: DA ms / Pl: ~ne / E: fr balancine] 1-2 Parâmă de metal sau de cânepă care susține (vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau) stâlpii bigilor de încărcare montate pe nave.

BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

BALANSÍNĂ s.f. (Mar.) Frînghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. [< fr. balancine].

BALANSÍNĂ s. f. (mar.) frânghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. (< fr. balancine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

Intrare: balansină
balansină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balansi
  • balansina
plural
  • balansine
  • balansinele
genitiv-dativ singular
  • balansine
  • balansinei
plural
  • balansine
  • balansinelor
vocativ singular
plural

balansină

  • 1. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN

etimologie: