14 definiții pentru balangă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balangă sf [At: BARONZI, L. 101 / Pl: ~lăngi / E: balang + ] (Rar) 1 Clopot la gâtul vitelor, cailor și oilor Cf talangă. 2 Sunet produs de balangă (1).

BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. Variantă: baláncă s. f.

BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. – Din balang.

BALÁNGĂ bălăngi f. Clopot ce atârnă la gâtul vitelor; talancă. /Din balang

balángă, și -ncă, f. pl. e și bălăngĭ, -ncĭ (d. balang). Talangă, dalangă, un fel de clopot subțire care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor.

BALÁNCĂ s. f. v. balangă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balángă (pop.) s. f., g.-d. art. bălắngii; pl. bălắngi

balángă s. f., g.-d. art. bălăngii; pl. bălăngi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALÁNGĂ s. v. talangă.

BALANGĂ s. clopot, talangă, (Mold., Transilv. și Ban.) țingălău, (Transilv.) țoangă. (~ la gîtul vitelor.)

Intrare: balangă
substantiv feminin (F83)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balangă
  • balanga
plural
  • bălăngi
  • bălăngile
genitiv-dativ singular
  • bălăngi
  • bălăngii
plural
  • bălăngi
  • bălăngilor
vocativ singular
plural

balangă

etimologie:

  • balang
    surse: DEX '09 DEX '98