8 definiții pentru balamuție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balamuțíe sf [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / Pl: ~ii / E: balamut + -ie] (Înv) Bârfă.

BALAMUȚIE s.f. (ȚR) Clevetire, bîrfeală, calomnie. Au fost început a filosofi și a ijderî multe bîrfeale și hule împotriva pravosloviei; drept aceea, acest sfînt săbor surpîndu-i balamuțiile, ca unui eretic, și întărind pravoslovia, pre dînsul și pre soții lui deaderă-l anatemei. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: balamut + suf, -ie. Vezi și balamut, balamuți. Cf. blojeritură, blojitură, clevetă, mozavirie, ponos. substantiv feminin

balamuțíe f. (d. balamut). Vechĭ. Bîrfeală, calomnie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balamuțíe (înv.) s. f., art. balamuțía, g.-d. art. balamuțíei; pl. balamuțíi, art. balamuțíile

balamuțíe s. f., art. balamuțía, g.-d. art. balamuțíei; pl. balamuțíi, art. balamuțíile

BALAMUȚÍE s.f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALAMUȚÍE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.

balamuție s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.

Intrare: balamuție
balamuție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balamuție
  • balamuția
plural
  • balamuții
  • balamuțiile
genitiv-dativ singular
  • balamuții
  • balamuției
plural
  • balamuții
  • balamuțiilor
vocativ singular
plural