9 definiții pentru balamuție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balamuțíe sf [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / Pl: ~ii / E: balamut + -ie] (Înv) Bârfă.

balamuțíe s.f. (înv.) Bîrfă. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bala-mut + -ie.

BALAMUȚIE s.f. (ȚR) Clevetire, bîrfeală, calomnie. Au fost început a filosofi și a ijderî multe bîrfeale și hule împotriva pravosloviei; drept aceea, acest sfînt săbor surpîndu-i balamuțiile, ca unui eretic, și întărind pravoslovia, pre dînsul și pre soții lui deaderă-l anatemei. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: balamut + suf, -ie. Vezi și balamut, balamuți. Cf. blojeritură, blojitură, clevetă, mozavirie, ponos. substantiv feminin

balamuțíe f. (d. balamut). Vechĭ. Bîrfeală, calomnie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

balamuție (înv.) s. f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile

BALAMUȚÍE s.f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile.

balamuțíe s. f., art. balamuțía, g.-d. art. balamuțíei; pl. balamuțíi, art. balamuțíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BALAMUȚÍE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.

balamuție s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.

Intrare: balamuție
balamuție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balamuție
  • balamuția
plural
  • balamuții
  • balamuțiile
genitiv-dativ singular
  • balamuții
  • balamuției
plural
  • balamuții
  • balamuțiilor
vocativ singular
plural