BALADĂ s.f. 1. Poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cînta și recita. ♦ Poezie epică cu subiect simplu, care relatează o întîmplare, de obicei eroică, sau o legendă; cîntec bătrînesc. 2. Compoziție muzicală cu caracter narativ pentru voce sau pentru instrumente. [< fr. ballade, cf. lat. ballare – a dansa].