8 definiții pentru baladină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baladín, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. III, 266 / Pl: ~e / E: fr baladin] 1-2 (Frî) Bufon.

BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism învechit) Bufon, măscărici; p. ext. comedian. V. paiață, saltimbanc. Aceasta e o comediană, o fată de teatru, o baladină, cum ne ziceți. NEGRUZZI, S. III 446.

BALADÍN, -Ă, baladini, -e, s. m. și f. (Franțuzism înv.) Bufon, măscărici; p. ext. comediant. – Din fr. baladin.

BALADÍN, -Ă s. m. f. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, comediant, bufon. (< fr. baladin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baladínă (livr.) s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne

baladínă s. f., g.-d. art. baladínei; pl. baladíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALADÍN s. v. bufon, măscărici, paiață.

baladin s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ.

Intrare: baladină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baladi
  • baladina
plural
  • baladine
  • baladinele
genitiv-dativ singular
  • baladine
  • baladinei
plural
  • baladine
  • baladinelor
vocativ singular
  • baladi
  • baladino
plural
  • baladinelor

baladin, -ă baladin baladină

etimologie: